Mătușa procurorului Cristian Panait, Eleni Dumitru, se arată convinsă, la nouă ani de la misterioasa moarte a nepotului său, că liderul PSD, Victor Ponta, știe cine s-a aflat în spatele „asasinării” tânărului magistrat.

“Domnul Ponta știe exact cine se ascunde în spatele asasinării procurorului Panait! Nu-l învinuiesc personal pe domnul Ponta, dar sunt convinsă că știe exact cine se ascunde în spatele asasinării. S-a lăudat că i-a fost prieten, aștept cu nerăbdare să ajungă la Putere să văd dacă va redeschide dosarul, căci a fost crimă, nu suicid, așa cum s-a susținut” – este declarația șoc a mătușii procurorului Cristian Nicolae Panait, Eleni Dumitru, la nouă ani de la moartea încă învăluita în mister a magistratului care avea doar 29 de ani.

Victor Ponta a fost, până în 2001, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie – Secţia de Anticorupţie, Urmărire Penală şi Criminalistică. Cristian Panait a activat în cadrul Biroului Anchete Speciale din componența aceleiași secții.

De la extaz la agonie

Martie 2002: Cristian Panait avea 29 de ani, era cadru universitar și, deși încă tânăr, fusese promovat în cadrul Biroului de Anchete Speciale al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a României. Avea în lucru cauze de o complexitate deosebită, între care cea a unui deputat și a unui procuror. “Simțul datoriei dezvoltat, seriozitatea, aptitudinea și dorința lui de a se implica în cauze complexe au atras aprecierea colegilor procurori și a conducătorilor ierarhici. Aceasta a făcut, ținându-se cont de rezultatele bune obținute, ca lui Panait Cristian să-i fie repartizate și cauze cu grad ridicat de dificultate în probațiune”, se menționează în arhivele Parchetului General. Îl aștepta, așadar, un viitor strălucit și nimeni nu suspecta ce avea să se întâmple în numai câteva săptămâni.

10 aprilie 2002: “Mâinile, gambele și planta picioarelor lui Cristian Panait aveau culoarea roșu pronunțat și erau foarte reci. Panait Nicolae Cristian a mers în bucătărie și s-a plimbat cu pași, mai întâi rari și apoi repezi, de la un capăt la altul al bucătăriei, uitându-se, din când în când, în sus, la un punct fix. În acest timp era supravegheat discret de mătușa și mama lui. (…) La câteva minute după aceasta, Panait Nicolae Cristian a ieșit din bucătărie cu pași repezi, îndreptându-se pe ușa terasei. Mama și mătușa au încercat să-l oprească prinzându-l de picioare și mijloc, însă Cristian le-a îndepărtat, continuându-și drumul, hotărât, spre terasă. Mama a mai făcut o încercare de a-l opri pe fiul său, însă nici de această dată nu a reușit, din cauza robusteței fiului ei (…). Panait Nicolae Cristian a pășit pe treptele terasei și s-a aruncat în gol, căzând pe partea carosabilă. A fost transportat cu mașina serviciului de ambulanță la Spitalul de Urgență însă nu a mai putut fi salvat” – nu este un fragment dintr-un roman polițist, ci un citat din Rezoluția din 12.08.2002, prin care dosarul 177/P/2002, privind decesul procurorului Cristian Panait, a fost clasat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a României.

17 zile de foc

EVZ propune, la nouă ani de la moartea încă învăluită în mister a tânărului magistrat, o trecere în revistă a evenimentelor care au culminat cu tragica întâmplare. Evenimente derulate în perioada 23 martie – 10 aprilie 2002, care au transformat, “peste noapte”, un tânăr procuror cu viitor luminos într-un sinucigaș.

Dosarul privind misterioasa moarte a procurorului Cristian Panait a fost clasat în 2002, la fix patru luni după deces. Anchetatorii au avut, în vedere, printre altele, și posibilitatea hipnotizării magistratului, în vederea determinării acestuia de a se sinucide. Teza nu a putut fi probată.

S-a dispus, în premieră pentru justiția românească, până și efectuarea unei analize psihopatalogice post-mortem, dat fiind faptul că nu a putut fi găsită nicio explicație plauzibilă vizavi de gestul tânărului procuror. Nici aceasta nu s-a dovedit concludentă.

Adrian Năstase și arestările de vineri seara

Procurorul orădean Alexandru Lele dispune arestarea lui Adrian Tărău, fiul unui fost prefect de Bihor și important sponsor al PSD la alegerile din 2000. Premierul de atunci al României, Adrian Năstase, declară că nu crede în arestările de vineri seara. Tărău este eliberat duminică seara și fuge în SUA. Procurorul Lele acuză public: “Năstase a intrat cu bocancii în anchetele penale”. Un fost partener de afaceri de-al lui Tărău îl denunță, din închisoare, pe anchetatorul Lele. Suspectat de corupție, Lele intră în investigarea Biroului de Anchete Speciale din cadrul Parchetului General. La Oradea este trimis tânărul procuror Cristian Panait, pentru a-l investiga pe Lele.

“S-ar putea, din delegația aceasta, să fiu ori jos ori unde sunt”

Cu o seară înainte de a pleca la Oradea, pe 23 martie, Cristian Panait ajunge târziu acasă, dar și aparent băut, ceea ce nu îi stătea în caracter și îi spune mătușii sale, Eleni Dumitru, pe un ton ridicat: “S-ar putea, din delegația aceasta, să fiu ori jos ori unde sunt”.

Ancheta scapă de sub control pe 27 martie. Percheziția la domiciliul din Oradea al procurorului Alexandru Lele eșuează, căci acesta cheamă mai mulți reporteri. Anchetatorii – polițiștii și procurorii, între care și Cristian Panait – sunt bruscați, eșuarea percheziției este preluată de mass-media, povestea capătă conotații politice. Panait se gândește să-i întocmească lui Lele dosar penal și pentru ultraj și să dispună interdicția de a părăsi țara.

“Era palid, nedormit, vădit marcat…”

28 martie: “Dimineața, Panait Nicolae Cristian a întârziat la micul dejun și când a apărut era palid, nedormit, vădit marcat de ceea ce se întâmplase în ziua precedentă… A explicat că nu dormise pentru că a verificat actele de urmărire penală”, avea să declare, ulterior, procurorilor care au anchetat moartea lui Cristian Panait, unul dintre colegii acestuia. Același magistrat adăuga: “În ziua de 28.03.2002, Panait Nicolae Cristian, în drum spre București, a fost îngândurat, necomunicativ, manifestând semne de insecuritate psihică, afirma că simte că este urmărit, simte că îi este amenințată integritatea psihică, avea vocea schimbată, temătoare”.

“Trist, îngândurat, foarte puțin comunicativ…”

29 martie, ziua de naștere a procurorului Cristian Panait: Acesta a venit la birou, dar s-a învoit, fără să finalize actele din dosarul Alexandru Lele, astfel că șefii l-au repartizat altui magistrat.

Panait și-a sărbătorit, pe 30 martie, ziua de naștere, împreună cu un prieten născut la aceeași dată, în locuința acestuia din urmă. “Potrivit declarațiilor (…), ale procurorului (…) și ale celorlalți participanți la aniversare, Panait Nicolae Cristian a fost trist, îngândurat, foarte puțin comunicativ, deși se afla în prezența prietenilor și era o zi importantă din viața lui. Toți cei prezenți la aniversare au remarcat o schimbare fundamentală în comportamentul lui, față de felul în care ei îl cunoscuseră”, se menționează în Rezoluția Parchetului General.

“Vor să mă scoată nebun”

31 martie: Cristian Panait “a revenit la locuința sa și fără alte explicații a chemat-o pe (Eleni Dumitru, mătușa – n.r.) în baie, a deschis robinetul lăsând apa să curgă, timp în care i-a spus acesteia în șoaptă Vor să mă scoată nebun, fără să-i precizeze cine anume. A întrebat-o de asemenea De când casa noastră nu a fost supravegheată? În aceleași împrejurări Cristian Panait i-a spus mătușii sale: Deplasarea la Oradea s-a făcut pentru mine și nu pentru (Lele – n.r.)!”, se mai notează în Rezoluția menționată.

L-a declarat nevinovat pe Lele

Cristian Panait s-a prezentat la sediul Parchetului General pe 1 aprilie și a dispus scoaterea de sub urmărire penală a procurorului Alexandru Lele, “într-o stare de agitație marcată”, se precizează în Rezoluție, care oferă și motivele deciziei: “Cu această ocazie a motivat că a reanalizat dosarul, că toate actele sunt maculatură și că aceasta este părerea lui, iar pentru că a greșit își cerea scuze”. În același timp, Panait i-a înmânat șefului o cerere de concediu de odihnă. Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a lui Lele avea să fie infirmată în aceeași zi de șefii procurorului Panait.

Programat la Clinica de Psihiatrie a Spitalului Militar

Cristian Panait a revenit la serviciu pe 2 aprilie și a predat toate dosarele pe care le avea în lucru, precum și cheile fișetului său, insistând, totodată, să fie primit în audiență de către șeful Secției în cadrul căreia activa. “Tot timpul am fost superficial, ajutați-mă să mă întorc în urmă cu cinci ani, la realitate. Vă rog să opriți acțiunile împotriva mea, toate soluțiile pe care le-am dat sunt greșite” – i-a transmis Cristian Panait șefului său, potrivit arhivelor Parchetului General.

Șefii lui Panait au contactat-o pe mătușa acestuia, încercând să o convingă să-l prezinte la un control psihiatric, la Spitalul Militar Central. Totodată, Parchetul General a luat legătura cu șeful Secției Clinicii de Psihiatrie a Spitalului Militar.

“Se temea să nu i se șteargă creierul”

“În ziua de 4.04.2002, Panait Nicolae Cristian i-a telefonat prietenului său, procurorul (…) și l-a invitat la el pentru a-i spune ceva foarte important. (…) a dat curs invitației și a mers la Panait Nicolae Cristian acasă, prilej cu care a constatat că acesta avea un comportament ciudat și era foarte agitat. La un moment dat, Cristian Panait l-a intrebat pe (…) Crezi că sunt nebun?! În timpul discuției Panait Nicolae Cristian afirma că este urmărit, însă nu se referea la o persoană anume, repetând obsesiv cuvântul superficial, am fost superficial. Procurorul (…) a declarat: Cristian mi-a spus că a fost foarte superficial și că nu a fost procuror, că a fost un joc, că doar i se pare că a fost procuror. În același context, Panait Nicolae Cristian și-a manifestat încrederea doar în prietenia lui, acceptând să fie consultat de medic, cu toate că se temea să nu i se șteargă creierul. Conform depoziției lui (…), Cristian acuza dureri de cap, îi era frică, tresărea mereu la orice zgomot, refuzând permanent să deschidă televizorul”, au mai notat anchetatorii.

Voia să își dea demisia

Situația l-a determinat pe șeful Secției de Urmărire Penală și Criminalistică să-l viziteze la domiciliu, în data de 5 aprilie, pe Cristian Panait. L-a convins să meargă la un control psihiatric, dar sub condiția „să nu i se șteargă memoria“, notează anchetatorii. “La un moment dat, Panait Nicolae Cristian a acuzat o durere de cap, având mâinile și fața roșii și foarte reci. Starea lui a alertat-o pe D.E. (mătușa – n.r.), motiv pentru care aceasta a chemat-o la București pe mama lui. După câteva ore aceasta a venit în București, însă Panait Nicolae Cristian își revenise între timp, stare care i-a permis să le comunice mătușii și mamei sale că a prezentat procurorilor-șefi soluția de neîncepere a urmăririi penale în cauza privind pe L.A. (Lele Alexandru – n.r.) și că le pune la dispoziție demisia, în situația în care nu o acceptă (decizia de a-l declara nevinovat pe procurorul bihorean – n.r.)”, se mai precizează în Rezoluție.

“Să-i dea drumul, că va începe o nouă viață”

Anchetatorii notează că procurorul Cristian Panait a intrat, din nou, în starea de apatie, în data de 6 aprilie, “vorbind incoerent, își cerea mereu iertare și spunea aparținătorilor să aștepte până joi 11.04.2001, când totul va fi ca înainte”. I-a telefonat, din nou, prietenului său procuror, rugându-l să treacă pe la el pe acasă, unde i-a comunicat: “Ei mă urmăresc și nu sunt eu omul pe care-l caută, e o greșeală”.

Pe 7 aprilie a mers la Biserica Icoanei pentru a se spovedi, însă duhovnicul nu a reușit să-l asculte, căci “era incoerent, agitat, confuz și speriat”. Au stabilit, de comun acord, să se întâlnească din nou joi, 11 aprilie. Preotul și-a amintit în fața anchetatorilor: “Avea ochii în lacrimi și se agăța de idea că aveam să-l primesc la o discuție, pentru a se descărca sufletește”.

Cristian Panait a refuzat să se prezinte la controlul programat pentru 8 aprilie la Spitalul Militar, spunându-le apropiaților: “Dacă joi la ora 15 nu vom fi așa cum am fost înainte de Oradea, puteți să mă duceți la orice medic și să faceți ce vreți”.

“În toate aceste zile, conform declarației martorei D.E. (mătușa – n.r.), Cristian afirma că nu mai este magistrat, nici asistent (universitar – n.r.), dar să-i dea drumul, că va începe o nouă viață, că poate să facă altă facultate sau să scrie”.

A aprins o lumânare și a ținut post

Cristian Panait s-a dus, dis de dimineață, la Biserica Icoanei, în ultima zi din viața sa, pe 10 aprilie, pentru a aprinde o lumânare. A hrănit, apoi, porumbeii din parc, a ținut post, band apă și mâncând doar pâine. Le-a spus, încă o dată, rudelor că totul va fi bine joi, după ora 15. Pe parcursul zilei mama și mătușa procurorului Panait au observant că acesta avea, din nou, mâinile reci și roșii.

Toate acestea pentru ca seara să se arunce de pe terasa apartamentului, chiar în prezența celor două femei.

Ancheta demarată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a României a fost finalizată în patru luni, prin Rezoluția din 12.08.2002, parafată de șeful Secției de Urmărire Penală și Criminalistică: “Dispun: 1. Clasarea cauzei în ceea ce privește evenimentul din 10 aprilie 2002, referitor la sinuciderea lui Panait Nicolae Cristian”.

]]> http://www.politiCACOiului.info/coynews/ponta-sa-spuna-cine-l-a-%e2%80%9easasinat%e2%80%9d-pe-procurorul-panait/feed/ 0 http://www.politiCACOiului.info/coynews/noroc-ca-avem-ong-uri/ http://www.politiCACOiului.info/coynews/noroc-ca-avem-ong-uri/#comments Fri, 04 May 2012 10:20:46 +0000 McCoy http://www.politiCACOiului.info/?p=952 Fu si Ziua Libertatii de Exprimare, iar Agentia de Monitorizare a Presei ne critica iar de ne sarira fulgii. Da’ macar dadu, iar, moca de baut. Noroc ca avem ONG-uri. Nu, Razvan Martin!? (Prietenii stiu de ce…)

Ea mi-a recomandat sa pun acest status pe mess si facebook, ca sa ma “iubeasca” absolut toata lumea. Asadar, iata ca l-am pus si pe blog.

Nume:             Vasilcoiu

Prenume:        Madalin-Cristian

Data si locul nasterii:  14 oct. 1980, Craiova

Contact: cristian.vasilcoiu@yahoo.com; GSM: 0729 729 580

Studii:

Liceul de Informatica “Stefan Odobleja” din Craiova – 1995-1999;

Scoala de Jurnalistica “Felix Aderca” din Craiova – 1999-2000;

Facultatea de Drept “N. Titulescu”–Universitatea din Craiova – 2000-2004.

Activitate profesionala:

febr 2010–prezent: Evenimentul zilei, redactor, Dep. eveniment-investigatii;

nov 2009 – febr 2010: Q Magazine, reporter special;

sept. 2009 – nov. 2009: Cotidianul, redactor Dep. eveniment-investigatii;

oct. 2008-august 2009: Evenimentul zilei, redactor Dep. investigatii;

oct. 2007-oct 2008: Adevarul, redactor Dep. investigatii;

martie 2006-oct. 2007: Gardianul, redactor Dep. eveniment-investigatii;

ian 2006-martie 2006: Prezent, redactor Dep. eveniment-investigatii;

2003-2005: Jurnalul National, corespondent din Craiova;

2004-2005: Indiscret in Oltenia, redactor Dep. eveniment-investigatii;

2003-2004: Opinia Olteniei, redactor Dep. eveniment-investigatii;

2002-2003: Jurnalul de Oltenia, redactor Dep. eveniment-investigatii;

2000–2002: Cuvantul Libertatii, redactor Dep. eveniment-investigatii;

Aptitudini:

-         cunostinte PC;

-         limba engleza – avansat

-         limba franceza – acceptabil

Intre timp n-am aflat cum se sableaza o sampanie cu sabia, ca nu i-a iesit schema omului care-a tot insistat sa ne-o arate, ba chiar sa fie si filmat cand o face.

Ah, da’ am ramas mut de uimire cand s-a pus “Domnu’ Atsushi” – japonezul din recatia Kamikaze – pe cantat, mai ceva ca Pavarotti.

Alte detalii nu merita facute publice pe motiv c-as putea fi asasinat.

P.S.: Asa ca, nu dati banii pe prostii, luati Kamikaze la copii! Sau cititi noul site KMKZ!

Trec 10 minute, iar tv-urile si ziarele incep sa citeze Mediafax. Mare minune. Apoi sa se citeze intre ele. Si invers. Dar de ce? Pai fiindca stirea era falsa! Si nu mai stiau pe unde sa scoata batista. Si, usor-usor, dupa faza cu citatu’, a aparut si faza cu nuantatu’, usor-usor, pana la negare.

Hai ura si la gara!

Pai bai nene, eu in Parisu’ asta cu turnu’ lui Eifel cu tot, facut la Resita, am stat la coada pana si la bilete de metrou. Cozi. Peste tot cozi. Facand abstractie de peisaj, m-am simtit fix ca-n copilarie, cand staaateaaam aiurea la cozi toata ziua.

Da’ crizele m-au apucat cand am vazut ca era coada – si nu de oricare, ci pana afara din cladiri – la Vuitton, Chanel etc.. Cum sa stai ma chinezule la coada ca sa-ti iei un portmoneu cu “doar” cateva mii de euro?!?

In rest, bere scumpa (6,90 euro), vin si mai scump, de altele nici nu mai vorbesc! Huoa cu Parisu’ vostru cu tot!

PeSeu: Asa ca, oricat de romantica ai fi tu, cititoareo, crede-ma, iti va iesi prin ochi! Cat despre tine, cititorule, ia-ti de baut la pachet, da’ vezi ca si la wc-uri e coada!

Ei bine, prin octombrie anu’ trecut, monsieur Funeriu venea de la Bruxelles cu escala la Praga (habar nu am de ce). Eu veneam de la baut bere ieftina si buna de la Praga.

Si acest stimabil a aparut tot cu cinci minute inainte de decolarea avionului. Si el s-a “ascuns” pe unul dintre scaunele din fata, de langa un hublou, cred ca doar pentru a nu-l recunoaste si injura lumea. Asta, insa, n-a imbarcat pasagerii cu 45 de minute mai devreme, desi era ministru in functie, la vremea aia. A fost asteptat, insa, de limuzina, la scara avionului, pe Otopeni. Si-a tinut pasagerii cateva minute in plus, in avion, ca sa coboare el si doar el primu’ si singurel. Sau, ma rog, cu invididul, probabil consilier, care-l insotea.

Ah, da, ca era sa uit: nu s-a dedat la bautura si mancarea gratis din avion!

Aseară, puțin după ora 20, Aeroportul din Viena. Pasagerii cursei Viena – București, a companiei low-cost „Fly Niki”, sunt informați, la „check in”, că îmbarcarea se va face la ora 21, deși avionul este programat să decoleze abia 45 de minute mai târziu. Până și pe bilete ora 21 este imprimată cu un corp de literă mai mare, iar angajatele companiei o încercuiesc în fața fiecărui pasager, punându-i în vedere să nu întârzie la poarta de îmbarcare. Ciudat, dar, cine știe, o fi vremea de vină, ’or fi zboruri multe la aceeași oră…

Surpriză, nimeni nu-l recunoaște pe posibilul viitor președinte al României

Puțin înainte de ora 21 pasagerii, majoritatea români, aflați la muncă în Austria, se închesuie la poarta D 37, pentru îmbarcare. Ajung în autobuz, ajung și în avion și… urmează așteptarea. Discută despre cât câștigă fiecare, câte ore muncesc pe zi, își dau unii altora ponturi despre job-uri mai bănoase și mai puțin „istovitoare”, glumesc despre soțiile rămase acasă, dacă-i așteaptă la aeroport sau au schimbat yala… Unii ațipesc, alții devin irascibili, căci nu înțeleg de ce-au fost îmbarcați, aiurea, atât de devreme.
Ora 21,40: în avion urcă prezidențiabilul Crin Antonescu și consilierul său Dan Mihalache. O asistentă și câțiva cetățeni cu ochi albaștri și îmbrăcați la costum, cu alură și privire de bodyguard, se împrăștie, strategic, în diferite colțuri ale avionului. Surpriză, nimeni nu-l recunoaște pe posibilul viitor președinte al României, care se așează la fereastră, pe unul dintre primele locuri, fiind flancat rapid de Dan Mihalache. Pasagerii sunt, totuși, fericiți că stewardesele închid ușile avionului și se pregătesc de decolare, fix la 21.45.

De parcă Mihalache ar fi șeful său, și nu invers

Președintele PNL începe să discute aprins cu Dan Mihalache. Dă din mâini și din cap, în stilu-i caracteristic, își trece palmele prin păr. Este “grămadă” peste Mihalache, căruia îi povesteșe, cu patos, impresiile sale despre discuțiile purtate în timpul zilei. De parcă Dan Mihalache ar fi șeful său, și nu invers, zici că încearcă să-l convingă de ceva anume. Își sprijină, pentru câteva secunde, capul pe hublou, pentru ca apoi să revină „peste” Mihalache, silueta agitându-se fiindu-i vizibilă, printre scaune, până și din spatele avionului. Și tot așa, face pauză câteva secunde, în care își odihnește capul pe hublou, apoi reîncepe „asediul” asupra „redutei” Mihalache. Mai ceva ca un copil care tocmai a vizitat Disneyland-ul și-i povestește mamei, cu bucurie, despre întâlnirea cu Mickey Mouse. Între timp, un pasager aflat în spatele său îi spune să stingă becul, căci el încearcă să doarmă. Crin Antonescu se conformează.

Și bem apă din aceeași sticlă ca și Antonescu

Ce o căuta ditamai posibilul viitor președinte al României într-o cursă low-cost!? -  este prima întrebare care ne vine în minte. I-o fi pus o vorbă bună copreședintele USL Victor Ponta, dat fiind faptul că „Fly Niki” este compania fondată de fostul mare pilot de Formula 1 Niki Lauda!? Dar parcă Ponta era pasionat de raliuri, nu de Formula 1. În schimb, Crin Antonescu pare pasionat  de sandwich-uri reci, ori nu a avut timp să mănânce în cursul zilei, căci ia, cu poftă, unul, de la stewardesele care servesc masa pasagerilor. Mănâncă, gesticulează, continuă să-l „impresioneze” pe Dan Mihalache. Apoi comandă și-un pahar cu apă, de la pet de 2 litri. Și uite, așa, bem apă și din aceeași sticlă cu un posibil viitor președinte. Noi, reporterii EVZ, cărora Crin Antonescu ne transmitea, zilele trecute, că „după ce înțarcă bălaia” s-ar putea să vrem „să mai fim ziariști”.
Și uite așa ne-am luat cu vorba, iar avionul a și ajuns la București. Cum am avut norocul de a zbura cu președintele PNL, nu mai suntem târâți din avion în autobuz și, apoi, în aerport, ci direct „pe tub”, în incinta Otopeniului. Crin Antonescu se grăbește să coboare printre primii, se îndreaptă către ghișeul destinat persoanelor cu pașaport diplomatic și dispare rapid, nemaifiind nevoit să-și aștepte nici bagajul, căci îl avea asupra sa, în avion.